Categorii

Roşul în istorie

Roşul în istorie

ROSUL IN ISTORIE

Roşul este una dintre cele trei culori primare, pe lângă galben şi albastru. Din punct de vedere al spectrului cromatic, roşul este baza mai multor culori si se asociaza cu elemente primordiale: de la sânge, la esenţa vieţii şi la pasiune.

Roşu este printre primele culori folosite de oameni în artă. În situl arheologic de la Pinnacle Point din Africa de Sud au fost descoperite desene din oxid de fier de culoare roşie de acum 40.00 de ani. 

Un roşu mai intens, numit vermilion, a fost fabricat prin uscarea şi sfărâmarea insectelor mici numite Kermes Vermillio de către romani, de aici şi denumirea de roşu vermilion.

Roşul nu a fost o exclusivitate occidentală. El a pătruns şi în Orientul Îndepărtat. În China antică artizanii pictau obiecte de ceramică în roşu şi negru încă cu 3000 de ani înainte de era noastră.

Roşul era o culoare importantă şi în Roma unde purpura de Tyrian era culoarea imperială. Romanii purtau togi cu dungi roşii în timpul sărbătorilor, iar miresele purtau un şal roşu – flammeum. Roşu era folosit şi la vopsirea statuilor şi a pielii gladiatorilor – prima uniformă sportivă atestată, evident roşie, este una purtată în timpul curselor de care.

Armata era asociată cu roşu: soldaţii purtau tunici roşii, iar ofiţerii purtau o mantie care, în funcţie de calitatea vopselii, putea fi roşie, stacojie sau purpurie. În mitologia romană, roşul este asociat cu zeul războiului, Marte, subliniind asocierea dintre culoare, religie şi armată.

Această corelare a fost preluată de creştini: în cadrul Bisericii Catolice cardinalii poartă roşu şi este una dintre cele mai iconice culori ale clerului. Nuanţa specifică folosită de gradele superioare ale Bisericii este numită „roşu-cardinal” – atât de puternică este asocierea dintre cele două.

Legenda spune că roşul a devenit culoarea cardinalilor în 1245 când papa Inocenţiu IV a acordat faimoasa pălărie roşie acestora. De atunci, roşul a devenit culoarea purtată de membrii Sfântului Colegiu şi le aminteşte cardinalilor că trebuie să fie mereu pregătiţi să se jertfească pentru Biserică.

Până la Revoluţia Franceză, codul vestimentar impus in Europa era foarte riguros. Prepararea culorilor din pigmenţi puri era foarte laborioasă. Purtarea hainelor roşii era dreptul exclusiv al nobilimii, iar robele purpurii ale regilor, cardinalilor, judecătorilor şi călăilor anunţau puterea lor asupra vieţii şi a morţii.

Dezvoltarea procedurilor moderne ale vopsitorilor şi deteriorarea puterii nobilimii a dus la scăderea în importanţă a roşului, deşi mai există mici enclave în care culoarea şi-a păstrat valenţele (de exemplu, judecătorii Curţii Supreme din Germania poartă robe roşii) şi momente ale Zeitgeist-ului în care roşu reintră triumfător pe scena mondială (Dolce&Gabbana, toamnă-iarnă 2013). 

Related Posts: